Skip to content

Citați ca cetățeni

Octombrie 25, 2013

Rând pe rând, oamenii sunt citați de poliție. Unii ca martori, alții ca făptuitori. Unora li s-a schimbat din mers ”titulatura”, altora li se schimbă chiar în timpul interogatoriului.

Pe Facebook vezi tot mai multe citații scanate și postate de cei chemați să răspundă autorităților.

Cetățeni ai României sunt chemați de Poliție, care nu se sfiește defel să sune la ușile părinților acestora, ale vecinilor lor sau ale administratorilor de bloc. În jurul acelor oameni se construiește o plasă subțire, dar elastică, de suspiciune formalizată și oficializată prin apariția în uniformă a sistemului. Prezența respectivilor cetățeni este atinsă de un blam discret, neîncrederea este vârâtă în sufletele celorlalți printr-un simplu salut la chipiu și un petec de hârtie.

În mințile oamenilor, citația are de la sine ceva negativ. Este aproape irelevant dacă ești citat ca martor sau ca altceva: dacă ești citat înseamnă că ești contaminat de evenimentul presupus reprobabil, prin simplul fapt că ai luat parte la el, fie și ca simplu privitor. Ești un ”inculpat”!

În limba latină, inculpatus nu înseamnă nicidecum ”aflat în culpă”, dimpotrivă, se traduce prin: ”ireproșabil” sau ”fără cusur”. Prefixul ”in” are rol de negație, la fel cum o are, de exemplu, în cazul cuvântului din limba română, ”indisponibil”! Asta pentru că potrivit dreptului roman, cetățeanul chemat la judecată este ireproșabil până la decizia instanței de judecată, singura care are dreptul de a modifica acest statut. Dar până la acea decizie, în fața judecătorului era adus ”cel nevinovat”. La noi, acest lucru s-a pierdut. Odată citat, ești un inculpat, odată inculpat, ești un vinovat.

Acest tip de psihoză indică ceva extrem de relevant: ”omul de rând” nu vrea să fie parte din ceva care presupune o citație! Participarea lui la evenimentele urbei trebuie să fie cât mai minimală, cât mai mult redusă la acea succesiune predictibilă de mici evenimente cotidiene, în mod necesar personale și repetitive, care-l consacră în mod definitiv la anonimat. Anonimatul îi place, îl face să se simtă în siguranță. Asemenea unui vânat care paște iarba, mereu încordat de teamă că prădătorul s-ar putea să-l observe dintre ierburi, ”omul de rând” are grijă să stea cât mai camuflat.

Adept al culorii gri, cetățeanul de rând privește realitatea de la distanță, căci proximitatea acesteia îl înspăimântă pentru simplul fapt că-l responsabilizează. Da, participarea implică responsabilitate și capacitatea de a demonstra ceva. Și asta nu orișicum, ci la lumină, la vedere. Iar ”omul de rând” urăște să se facă de râs, detestă din răsputeri situația în care ar putea eșua. De aici și succesul televiziunilor, care furnizează calupuri de ficțiuni controlate, de la nivelul cărora pot călări dictatorial și manipulator audiența, pe care o modelează după propriul chip, gust și intenții. Din aceste ficțiuni își construiește ”omul de rând” convingerile, pe baza lor emite vocal (dar musai într-un cerc sigur, format din anonimi ca el) opinii de nezdruncinat. Critica lui presupune doar contestarea a ceea ce nu știe și nici măcar nu vrea să știe. Astfel preparat, el nu va șovăi să-și eticheteze ruda, vecinul, amicul, prietenul, la prima apariție a unei citații.

Chiar dacă, de exemplu, respectivul cetățean este citat pe motiv că s-a zbătut să fie mai mic prețul la întreținere în blocul unde locuiește și ”omul de rând”, tot nu va fi prea relevant. Pe deplin imun la ideea de solidarizare și indispus de perspectiva de a părăsi mica turmă în care s-a străduit să câștige un loc mereu negociabil, ”omul de rând”, nu va vedea nimic eroic în demersul vreunui cetățean care e citat de sistem, pentru un gest sau o faptă săvârșită și în interesul lui, al ”omului de rând”. Pentru el ești erou doar dacă reușești. Dar cum faci să reușești este pe deplin treaba ta! Descurcă-te! Pentru că oricum, în caz că chiar reușești, ”omul de rând”, fidel mecanismului care distorsionează realitatea,  va revendica fără nici o reținere o bucată de merit, pe care o va rumega orgolios la masa semenilor întru anonimat. Iar în situația în care nu reușești, în situația în care ”ai căzut” încercând să faci ceva și pentru el, ”omul de rând”, atunci nu ești decât un fraier, ba chiar un derbedeu care s-a agitat prea tare, ești doar un tip care s-a dat mare încercând să demonstreze ceva! Eșecul tău va fi pentru ”omul de rând” demonstrația irefutabilă a faptului că ”el știa” că așa va fi!!! Da, ”omul de rând” se va delimita de tine, savurând din gaura anonimatului în care se adăpostește, ”deșteptăciunea” de care a dat dovadă ținându-se deoparte.

Formula ”Omul de rând” este, doar în acest context, strict peiorativă. Îmi asum acest lucru. Ea îl indică aici doar ”pe unul dintre alții”, exprimă un număr într-un șir sau un anonim într-un rând de anonimi! Prin comparație, cetățeanul este omul cetății, este cel care cunoaște definiția acesteia și participă la perfecționarea ei. Îi caută cusururile și problematizează mult, punctual sau generic, tulbură apele și contestă supremația indusă a neimplicării. Într-un cuvânt, îl deranjează pe ”omul de rând”, pentru că-i refuză confortul, implicit legitimitatea. Făcând ceva, orice, fie în calitate de ”martor” la facere, fie în cea de ”făptuitor”, ești un inculpat al societății. Ești ”citabil”!

Pentru ”omul de rând”, prezența în carne și oase a unui ministru este un element inhibitoriu. Desigur, el nu se sfiește să-l înjure pe ministru de acasă sau de la masa din crâșma în care pălăvrăgește cu prietenii, dar în prezența concretă a ministrului, înjurătura se transformă într-un rânjet obedient. Căci, iată, în fața lui este chiar personajul! E cineva coborât din ficțiunea televizorului. Este o ”întrupare”! Pentru ”omul de rând”, un politician (mai ales unul cu funcție mare) nu este mai niciodată construit din carne și oase, ci din pixeli și celebritate! O pseudo-mistică mundană, copleșește orgoliul și liberul arbitru al ”omului de rând”. În fond, nu poți contesta autoritatea unui personaj de ficțiune, nu-i așa? Căci acesta are un rol precis, el își ocupă locul în acea intrigă produsă și furnizată zilnic de sistem, și pe care ”omul de rând” o cunoaște și o consumă fără rețineri. Așa că cei care îndrăznesc să intervină în felul în care decurge narațiunea, ei bine, cetățenii sunt cumva înspăimântători! Înfricoșători, pentru că par nefirești, revendicând egalitate cu idolii produși de sistem. Ei sunt cei care se ating de idolul tabu și îi revelează piatra goală, stearpă, de sub poleiala de aur. Sunt ”anarhiști”, ”teroriști”, demoni scăpați din abisurile cele mai negre ale istoriei.

Să nu ne amăgim! Contrar aparențelor, acest text nu pledează pentru dihotomii gratuite. ”Omul de rând” nu este prost! Este laș! Nu este nici pe deplin neinformat cu privire la starea de lucruri; doar că preferă varianta spectaculară a lumii. Realitatea nudă îl indispune pentru că tinde mereu să-l implice. Căci realitatea îl revendică, îl solicită ca cetățean, în timp ce ficțiunea pre-fabricată a televizorului îi recomandă canapeaua de acasă. ”Omul de rând” sunt eu! Suntem noi! Că toți am fost și suntem lași, că toți am fost și suntem neinformați, pledând pentru dezinteres.

Din când în când, însă, noi, ”oamenii de rând” facem un pas înainte. Atunci devenim cetățeni și intrăm în cetatea ideală revendicând cheile care, de altfel, ni se cuvin de drept. Respingem absolutismul ficțiunii și îi demascăm mecanismele. O modificăm. Tulburăm liniștea spectatorilor, din rândurile cărora ne-am ridicat. Uneori, deși nu musai, intuim finalul poveștii și îi schimbăm cursul. Atunci când facem asta suntem cei mai vii, dar și cei mai vulnerabili. Căci atunci sistemul se îmbracă în uniformă și bate la ușa ta sau a vecinilor și te citează: ”ultraj contra bunelor maniere”!

Impecabilă formula… În fond, din perspectiva uniformei, ”bunele maniere” sunt arta de a sta acasă! De a nu te implica. De a fi un om în rândul ”oamenilor de rând”. Dacă refuzi, ești citat…

Cu toții ne temem de prădători! Cu toții ne dorim confortul distanței dintre aceștia și noi. Doar că, uneori, când atacul este iminent, unii dintre noi părăsesc rândul și aleargă, atrăgând prădătorii departe de turmă, salvând-o! Rata de succes e discutabilă. Și în cele mai multe dintre situații sunt doar cazuri izolate. În altele, însă, mult mai rare, numărul cetățenilor este mai mare decât poate suporta sistemul.

Numărul ”oamenilor de rând” care fac pasul în afara rândului impus de sistem sunt mult mai mulți. Tot mai mulți! Prea mulți! Atât de mulți încât e greu și chiar inutil să fie izolați prin hăituiri individualizate. Căci atunci, ”oamenii de rând” deveniți cetățeni, formează un zid dur, greu de străpuns, de la înălțimea căruia ei strigă tare, asurzitor, auctorial:

ACUM E RÂNDUL NOSTRU!

Anunțuri

From → POLITIC(OS)

10 comentarii
  1. gigixy permalink

    alo, alo… ati spart un geam. se plateste geamul se merge mai departe, ce atata filozofeala marginala…

    • eu n-am spart nimic. cât despre marginal, campania de dezinformare și de intimidare nu mi se pare deloc astfel. si da, se merge mai departe

  2. Imi plac ideile din text. Le-as duce un pic mai departe.
    Ex: Ideea cetateanului de rand, anonim. Eu scriu aici sub un presudonim, dar scriind in numele unui ONG, pot fi identificat imediat si nu am nicio problema cu acest fapt. In realitate, suntem fortati sa fim anonimi prin Constitutie / art 2. Nu avem voie legal sa fim altfel decat anonimi in manifestarea suveranitatii. Prin simpla prezenta fizica la o demonstratie, devenim fara sa vrem, parte a unei revolte, adica la o revolutie in miniatura. Ori in legislatia statului nu are sens ideea ca statul ar putea esua si ca ar avea sens sa existe o revolutie. Acest fapt, candva corect, a devenit un abuz in conditiile progresului tehnologic de astazi.
    Nu cred in demonstratiile de strada, atat timp cat oamenii care formeaza poporul nu au puterea scrisa in lege de a schimba imediat printr-o demonstratie ceva din evenimentele care compun realitatea. Am conceput produse morale, care nu au nicio legatura cu definitia moralei din dictionare, ci cu faptul ca fiind de utilitate publica, pot fi folosite fara sa fie facuta vreo plata in bani pentru ele. Proiectul unui astfel de produs moral este intitulat „votul permanent” prin care orice votant poate sanctiona tot prin vot alesul / alesii in care nu mai crede. Este o actiune nonviolenta indreptata impotriva coruptiei, cu scopul de a creste calitatea vietii. Pe de o parte votul negativ este anonim in sensul ca nu esti obligat sa iesi pe strada sa urli ca l-ai votat negativ pe X. Pe de alta parte, votul este dat folosind identitatea reala sociala. Si abia daca cei votati negativ cu un nr mai mare de voturi decat numarul voturilor care le-au dat legitimitate nu pleaca, abia atunci consider ca este necesara demonstratia in strada, iar numele ei este revolutie.

    • Suna aparent bine ce spui. Doar că uităm că democrație nu înseamnă doar vot. Spre exemplu, cineva îmi spunea că Iliescu a fost votat democratic. Serios? De ce? Pentru că a ieșit la număr?

      Să o luăm altfel: dacă eu vând un produs și îi fac reclamă, am niște obligații față de consumator. Spre exemplu nu am voie să mint, să falsific proprietățile produsului. Le pot împacheta emoțional, le pot ”îndulci” caracterisiticile sau le pot evidenția pe cele mai relevante. Dar nu am voie să spun că face ceva ce nu face, altfel sunt amendat. Dar dacă nu sunt amendat voi vinde, pentru că am o campanie intensă. Ei bine, Iliescu a mințit la greu în anii 90. Cum? Având presa la degetul mic. Campania de-a dreptul hidoasă prin care a ucis literalmente opoziția, nu doar că nu a mai permis unui Rațiu sau Coposu să poată fi actori politici care să ofere o alternativă la discursul FSN-ului, dar însăși ideea de opoziție a fost compromisă. Puterea și așa zisa opoziție rămasă au devenit integral controlate de oamenii vechiului regim.

      Da, oamenii au votat! Dar democrație nu înseamnă doar vot, ci și cadrul democratic în care se exercită dreptul de vot, iar asta înseamnă dreptul la informare, pedepsirea manipulării și a dezinformării, o presă autentică și o justiție care să monitorizeze că aceste lucruri merg. În absența lor, votul este un simulacru, o campanie de PR, costisitoare și de masă. Iliescu nu a fost ales democratic. Iliescu a dezinformat, controlat foarte nedemocratic presa și a simulat votul democratic.

      Așadar, votul despre care vorbești dumneata este și trebuie să fie important. În același timp nemulțumirea și dreptul de a o manifesta este un drept și încă unul constituțional. Îmi spui că nu crezi în demonstrațiile în stradă decât atunci când, practic, se fură votul. Furatul votului nu înseamnă doar nerespectarea sau sfidarea abuzivă a procentelor de la urne, ci și încălcarea promisiunilor din campanie. Este un contract, cu niște clauze. Promiți că oferi niște servicii, eu te aleg, tu te schimbi. Ai încălcat contractul. Nu-mi spune că sunt obligat să te tolerez 4 ani, pentru că poți interpreta legea și în felul ăsta (deși legea nu-mi impune să ader la această interpretare – până la urmă și Băsescu a fost votat, și tot a fost suspendat, iar la referendum milioane de oameni i-au cerut demisia).

      Protestul în stradă nu este anarhie cum o zic unii. Nu este o contestare a sistemului, ci face parte din sistem.

      • SD Doar că uităm că democrație nu înseamnă doar vot.
        AF Prin acest ONG vorbim despre puterea concreta data prin vot si nu teoretizam deloc abstract conceptul de democratie. Puterea are componente clare, care se predau in scoli neaccesibile populatiei, iar prin vot direct, pozitiv sau negativ se determina doar elementul de legitimitate al puterii. Intre o inselatorie si o manipulare exista o diferenta clara: manipulare este cand cineva incearca sa te determine sa faci cum vrea, dar tu poti sa te prinzi si sa nu-i faci jocul; inselatorie este atunci cand indiferent daca te prinzi sau nu, te obliga prin reguli sa faci cum spune. Prin faptul ca nu ne putem manifesta suveranitatea in cazul reprezentantilor in care pur si simplu nu mai credem, de fapt suntem obligati sa acceptam inselatoria fundamentala, cauza a cauzelor a tot ce nu merge bine si ne influenteaza negativ viata. Aceasta tesatura am desfacut-o in DECOD. Este o corelatie logica directa intre a fura, a minti, a infaptui o crima (etc) si a nu permite unui cetatean sa spuna NU unui reprezentant in care nu mai crede.
        [“DEMOCRAȚÍE, democrații, s. f. Formă de organizare și de conducere a unei societăți, în care poporul își exercită (direct sau indirect) puterea.”]

        SD Suna aparent bine ce spui.
        AF Proiectele / produsele morale nu suna deloc bine pentru indivizii din clasa politica, care prospera si isi construiesc dinastii politice tocmai datorita existentei inselatoriei fundamentale. Proiectele / produsele morale nu suna deloc bine pentru cei care si-au insusit legal, dar injust sau ilegal resursele cetatenilor romani (poporului) tocmai datorita existentei inselatoriei fundamentale. Proiectele / produsele morale nu suna deloc bine pentru aceia din popor, care traiesc si prospera de pe urma inselatoriei fundamentale sau sunt doar de o lasitate execrabila [acei “cetateni de rand” despre care ati scris in articol”].

        Nu veti putea gasi nicio fisura in proiectul “votul permanent”, oricat ati cauta. Solutia de echilibrare a puterii intre partile sistemului efectiv nu are nicio fisura. Noi vom populariza aceste concepte, dar nu avem reteaua potrivita si nici resursele potrivite. Daca doriti sa stiti mai mult, nu ezitati. Proiectele sunt gratuite.

  3. Da scrie domne si de Rosia Montana cacuma astai la moda.

  4. Dl.Silviu Dancu,De vreti sa aveti credibilitate ,de vreti sa fiti crezuti si urmati de populatie,de vreti sa faceti un bine populatiei atrageti-va si uniti-va cu sindicatele si mai ales cu cel al cadrelor militare (Dogaru),cu cele nemultumite de politica lui pontea(sanatate,invatamant etc.)cautati liderii revolutionarilor si protestati zilnic in strada nu numai duminica de parca s-ar face promenada.
    Pana nu se va protesta zilnic si se va demisiona guvernul usl-pontea nu se varezolva nimic.
    Pana nu se vor face alegeri anticipate aceasta tara va fi pe drumul pieirii.
    Desteapta-te Romane!Trezeste-te Natiune!

  5. Intru totul cu dv-tra,dar imi dau si eu cu parerea;n-ar fi mai bine sa se faca o proclamatie comuna in care sa fie cuprinse toate categoriile sociale?Spun acestea pentru ca toata populatia este supusa presiunii politice si minciunii usl-iste,toti de la barbati si femei de la tineri si batrani de la studenti la medici ,profesori,ingineri de la cei care mai mucesc inca pana la someri,indiferent de nationalitate si culoare o duc rau dar nu are cine sa-i indrume in lupta cu politicienii neocomunisti.
    Daca veti face acest lucru veti avea in spate foarte multa lume,lume care a suferit si sufera datorita tuturor guvernelor de la 90 si pana acum.
    Cred ca la cum se prezinta lucrurile in mai putin de-o saptamana ne vom scutura de aceste termite.
    Poate ca la inceput ne ve fi teama dar sa stiti ca lor le este frica,se trezesc si adorm cu frica in san,traiesc cu frica pentru ei si familiile lor.
    Imi mai mentin parerea ca iesirile trebuiesc sa fie zilnic si dupa posibilitati nonstop exact cum a fost in13-15 iunie in Piata Universitatii.Numai asa putem scapa de neocomunistii lui pontea.
    p.s.Va rog spuneti-mi unde va pot gasi in data de 13 si sigur voi venii.Cu respect Kostas
    Desteapta-te Romane! Trezeste-te Natiune!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: