Skip to content

Orice lesă are un capăt

Septembrie 3, 2013

Ieri, pe Realitatea TV, o reporteriță se mira de aversiunea protestatarilor din Piață față de ”mass-media”. Se mira la modul onest, aproape îndurerat! Simțeai în glasul ei sentimentul că este nedreptățită și nu oricum, ci de-a dreptul personal! Tot ieri, cineva din lista mea de facebook, remarca triumfător că pe postul Antena 3, (unde respectiva persoană este angajată), avea loc un ditamai talk-show-ul pe marginea subiectului Roșia Montană. Că respectiva discuție televizată (anti-Băsescu) se purta cum se purta nu părea să conteze. Pe B1 TV un analist observa aiuritor (dar cu un aer doct) că oamenii au ieșit în Piață deoarece au fost dezamăgiți de Victor Ponta, pe care l-ar fi susținut în iarna lui 2012! Pur și simplu nu se menționa nimic despre sloganul ”PDL și USL aceeași mizerie!” În ecuația postului TV (pro-Băsescu) era important să se spună că în iarna anului trecut s-a ieșit în stradă pentru susținerea lui Victor Ponta care, iată, a dezamăgit!

Uimiri, mulțumiri de sine, analize! Toate atingeau superficial problema, o arătau ascunzând-o, schematizau din răsputeri. Un truc aproape magic prin care vocile, trupurile vii ale celor de pe asfaltul bulevardelor centrale deveneau un fel de iluzie, un fel de butaforie. Nu un fenomen, ci un epifenomen, o simplă anexă la discursul de pe sticla televizoarelor. Din realitatea vie a străzilor se rupeau fâșii de carne, se ciopârțeau detalii, se sfâșiau înțelesuri inexistente. Imuni la strigătele oamenilor, oamenii TV-urilor vedeau doar ceea ce erau dresați să vadă, de la lungimea unei lese pe cât de sofisitcată, pe atât de eficientă.

Tot ieri, posturile TV care aruncau perdele groase peste chipurile reale ale oamenilor din stradă anunțau, comentau, se indignau de situația copilului de patru ani, sfâșiat de maidanezi! Tragedia, cât se poate de reală și care dezvăluie hidoșenia nepăsării unei societăți dezechilibrate, umplea orele de vârf.  Pe platformele de socializare, pe bloguri sau pe siteuri personale, oamenii au reacționat emoțional: pe de-o parte cei care încercau să salveze reputația câinilor, de cealaltă parte, cei care solicitau dispariția lor cu orice preț. Unele peste altele și unele împotriva altora, argumentele se ciocneau cu furie. Ironie, dramatism, intransigență, insensibilitate, stupoare, mânie, justițiarism, apel la rațiune, toate se amestecau într-un gemăt al nostru, al tuturor. Aflai acolo despre inocența copilului de patru ani, dar și despre nevinovația animalelor. Aflai acolo că acel copil nu avea ce să caute nesupravegheat, dar și că animalele nu ar fi trebuit să se afle în situația de a putea sfâșia. Apărătorii câinilor ne aminteau de nevinovăția de fond a acestui animal, de rolul lui atât de important și atât de des confirmat în relația sa ancestrală cu omul.

Deși cele două evenimente, protestul din stradă și tragedia copilului care și-a pierdut viața într-un mod înfricoșător, nu au o legătură directă, ele indică, totuși, la nivel fundamental, dezechilibrul societății în care trăim și pe care noi toți o constituim. Dar dincolo de acest fapt, (identificabil, de altfel, în mai toate situațiile), m-a izbit legătura simbolică, atât de evidentă, (încât invizibilă), dintre cele două evenimente.

Încă din anii 90, presa de la noi sfâșie! Având menirea de a păzi, de a apăra, de a proteja și de anunța stăpânul de apariția pericolului, ea trebuie să latre, să muște, să imobilizeze, să identifice și să dezvăluie dușmanul, hoțul, criminalul. Ba chiar să-l sfâșie! Și presa chiar mușcă. Chiar sfâșie. Ucide! Asta știe și asta trebuie să și facă! Doar că, printr-un proces sinistru, își sfâșie adevăratul stăpân! Ucide ceea ce trebuie să apere. Dresată din timp și cu temeinicie, hrănită cu bucățele de zahăr și cu mângâieri condescendente pe creștet, presa s-a întors împotriva celui pe care trebuie să-l protejeze. Misiunea i-a fost simplă: în fapt, nici nu este greu să omori ceva care are doar câțiva ani! Iar spiritul civic este oprit cu insistență, cu ură chiar, să crească!

Dezlegată din lesa puterii, presa aleargă pe străzi și mușcă dur din trupul acelui fenomen pe care mulți se grăbesc să-l acuze ca fiind marcat de imaturitate, de teribilism, de infantilitate. Remarci justificate, aș zice! Chiar așa este: spiritul civic, conștiința socială, ideea de cetățean sunt încă extrem de tinere. De imature. Dar asta pentru că încă din anii 90 s-au născut hăituite de colții unei prese atinsă de turbare. Și de câte ori se nasc, (și anume acolo unde ar trebui să se nască – în inima orașelor), presa e dezlegată din lesă, o fiară policefală, care urlă agonic, se repede cu bale și colți ascuțiți și sfâșie. Aduce bucățile însângerate ca pe un trofeu. Le prezintă triumfător, cu boturile ridicate, cu urechile pe spate și cu fâlfâiri de coadă. Ne arată un cadavru. Ne spune că nu poți urma sau crede în ceva ce moare atât de ușor.

Paralela se oprește aici: nimeni și nimic nu va putea reda înapoi viața copilului ucis de câini! Dar presa, cu toate că dresată bine împotriva firii sale, știe că strada va naște mereu! A devenit fertilă. Vie! Presa știe că ceea ce ucide atât de des și de repede, va renaște din nou și din nou și din nou. Și, totuși, va ataca de fiecare dată, la ordin, cu toate că o va face cu tot mai puțină vlagă.

Iar cei care țin lesa în pumni știu asta. Ei doar așteaptă cu groază momentul acela în care, la capătul ei, nu va mai mișca și nu va mai lătra nimic. Așteaptă înfiorați momentul în care, agățat de o zgardă cu ținte ascuțite, va atârna trupul mort al unui câine care și-a mușcat prea des, prea tare și prea adânc, adevăratul stăpân!

Anunțuri

From → POLITIC(OS)

One Comment
  1. Salut! Apreciez atât stilul cât și conținutul. Îți recomand și ceva din ograda mea: „Cum vede unu’ starea națiunii” – http://ned32news.wordpress.com/2013/09/06/cum-vede-unu-starea-natiunii/

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: