Skip to content

Manipularea e în primul rând în tine!

Septembrie 2, 2013

Există întotdeauna un motiv să ”te ții deoparte”! Cele mai periculoase (pentru că sunt cele mai subtile și mai seducătoare) sunt motivele nobile: ”Nu mă pot amesteca, la grămadă, cu oameni față de care am rețineri serioase! Nu pot milita, de exemplu, alături de un Remus Cernea sau de un Claudiu Crăciun, de neo-comuniști, sau dimpotrivă, de neo-conservatori, de feminiști sau, dimpotrivă, de patriarhaliști. Sau de hipsteri drogați! Eu nu mă las manipulat de Guvern, de Soros sau de ONG-uri cumpărate de Soros!” Corect!…

Corect?

Eu zic că poți! Poți așa cum poți (și chiar trebuie) să împărtășești cu ei dreptul fundamental de vot! Așa cum împărtășești cu ei traficul din oraș și, mai ales, dreptul de a avea convingeri și vise. Așa cum poți împărtăși cu ei, poate fără să știi, scara unui bloc, ori neplăcerile din viața de zi cu zi.

Piața nu este un club în care intri pe bază de legitimație! Piața este piață pentru că este un spațiu deschis și al deschiderii! Nu trebuie să arăți buletinul sau carnetul de membru, nu trebuie să demonstrezi că ai un istoric ”curat”. În fond ar trebui ca în primul rând tu însuți să ai un istoric imaculat și, pentru asta, criterii limpezi și indiscutabile după care definești și discerni ”curățenia” de ”murdărie”!

Ori convingerile altuia, doar pentru că sunt diferite de ale tale, NU sunt murdărie!

Murdărie poate fi doar felul în care cineva își manifestă principiile sau lipsa de principii asumate onest sau mitocania de a nu accepta că există și alte principii. În fond, nu iei poziție pentru că ești vreun sfânt! Poate că nici nu ți-ai propus să fii vreunul… Dar iei poziție pentru că ceva ți se pare greșit și, mai ales, pentru că știi și crezi dincolo de vreo îndoială că ai dreptul și că poți să strigi în gura mare că ceva este greșit atunci când acest lucru îți este (deranjant de) evident. Și pentru că mai știi și crezi că simplul fapt că poți striga că ceva este greșit, face diferența!

Am fost în Piață și undeva, deasupra mea, scria pe un carton: ”Nu sistemului capitalist”! Ei bine, nu mă reprezenta absolut deloc! Dimpotrivă, chiar! Pentru că eu nu am ieșit în piață doar pentru a opri o corporație să facă absolut ce vrea ea, în drumul ei spre capital! Am ieșit în piață și pentru dreptul unor oameni de a-și păstra nealterate proprietățile moștenite de la părinți sau agonisite recent. Și prin ei, am militat și pentru dreptul meu de a avea un bun pe care să-l numesc ”al meu”! Așadar, capitalismul, ca atare, nu era nicidecum problema mea, cât felul abuziv în care se vrea a fi aplicat! Mă deranja latura lui hidoasă, manifestată prin mutilarea legii și a ideii de stat de drept și nu principiul care justifică proprietatea privată! Dar am putut înțelege că cei care țineau acel carton într-un vârf de băț aveau pur și simplu propria lor viziune despre lume. Care se întâmpla să nu coincidă cu a mea, ci dimpotrivă.

Am întâlnit în piața aia și câteva persoane care erau ”de stânga” la modul declarat. Pe unii îi cunosc personal: am dat mâna, am schimbat câteva vorbe. Copiii noștri se jucau împreună și am realizat că acolo, la nivelul cretei colorate pe asfalt, nu mai împărtășeam doar opinia că RMGC trebuie oprit, dar și statutul, (mult mai personal și mai imediat), de părinți! Ori, indiferent cât de mare ar fi diferențele dintre viziunile noastre despre lume, nimic nu mă îndreptățea să cred sau să speculez că ei sunt mai puțin interesați de viitorul copiilor lor, decât eram eu sau alții ca mine de viitorul copiilor noștri! Am realizat că, pur și simplu, unii oameni cred că viitorul ăla ar fi bun în mod diferit decât cred eu că el ar fi bun! Iar asta se negociază mereu!

Nu poți – ca unul care te simți ”de dreapta” sau ”de centru” (vai, câte formule uzate!) – să te împăunezi cu un om de talia lui Ion Rațiu, de exemplu, dar în același timp să ignori afirmația lui, poate cea mai celebră: ”Voi lupta până la ultima mea picătură de sânge pentru ca tu să ai dreptul să nu fii de acord cu mine.”

Iată o afirmație care te-ar obliga să-ți reanalizezi scrupulele! Să-ți verifici onestitatea! Să cauți adevăratul motiv pentru care zici că ”nu poți”. În fond, de ce ți-ar păsa că oameni cu care te simți în dezacord într-o mulțime de cazuri, împărtășesc la un moment dat aceeași poziție cu tine? Cât de mult să-ți pese de alăturarea persoanei tale de persoane pe care le consideri indezirabile?

Nu este un concurs în care câștigă cel care-și apără principiile mai bine prin ținerea la distanță! Pe criteriul ăsta ar trebui să rămânem ferecați în case, ca nu cumva să fim vinovați prin părtășie (involuntară?) de mojicia celor care aruncă hârtia pe jos, a celor care nu strâng excrementele câinilor sau a celor care fluieră grobian după o femeie singură. Suntem vinovați, oricum! Ești vinovat oricum! Iată un lucru pe care-l împărtășim toți: vina! Alături de ea, slăbiciunile! Limitele alea, care ne fac slabi când nu le înfruntăm și eroi atunci când le forțăm la maximum!

Oricât le-ai împacheta în principii sofisticate, vina e vină și slăbiciunea e slăbiciune! Iar putere înseamnă în primul rând să ți le recunoști!

Da, l-am văzut și eu pe Remus Cernea și tot ce-mi displace la el (și încă nu prea știu să fi aflat ceva care să-mi placă) a mârâit în mine! Dacă nu era așa, nu țineam să insist aici pe acest aspect! Dar am simțit că nu întotdeauna pot și am dreptul să-i spun cuiva că-mi displace.

Un lucru știu sigur: dacă un om mănâncă bătaie pe stradă și pot interveni, nu am să mă opresc doar pentru că observ că alături de mine mai sar în ajutor și oameni cu care (poate doar cu niște secunde mai devreme) aveam divergențe de opinii sau chiar de principii. În momentul acela am obligația să lupt alături de ei și, în plus, să rețin o lecție:  oricât de multe și de mari ar fi divergențele sau opiniile dintre tine și alții se poate întâmpla ca atunci când te aștepți mai puțin, să descoperi că sunt și lucruri pe care le împărtășești cu ei. Uneori, chiar lucruri extrem de importante!

Da, poți învăța asta!

Sau poți să nu!

Și atunci vei sta pe margine, felicitându-te că nu te-ai lăsat manipulat de situație, prin faptul că te-ai delimitat atent și scrupulos, de oameni atât de indezirabili. Te vei felicita pentru că ți-ai salvat imaginea!

În schimb i-ai lăsat pe ei, cei indezirabili, să-l salveze pe omul aflat la nevoie!

Iar omul aflat la nevoie, se știe, se află în fiecare dintre noi!

Anunțuri

From → POLITIC(OS)

Lasă un comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: