Skip to content

Black Cabs

Februarie 5, 2013

Londra m-a sărutat și a durut. Un sărut ca un vânt rece ridicat de pe Tamisa, sub un soare strălucitor și rece, ca un ciob de sticlă colorată, desprins din vitraliul închipuit al temniței din Turnul condamnaților la moarte, prin care aceștia priveau sfârșitul și îl scrijeleau pe pereți. M-a luat de guler și de păr și m-a sărutat fără pasiune, cu obidă, am închis ochii și totul a devenit un fel de carusel, totul a devenit un fel de cerc în care podurile s-au ridicat, desfăcându-se într-un geamăt. Deasupra noastră, un cer plin de lampioanele roșii ale cartierului chinezesc, chipurile de la etajul autobuzelor roșii, reclamele pâlpâitoare din Piccadilly Circus, roșii, albe, albastre… ”Unde mergem?” am întrebat-o, a șovăit o clipă, s-a gândit, ”Ne învârtim pe-aici” a zis, la ieșire s-a spart un pahar, dar barmanița a făcut un semn că e ok. Călcam pe străzi care păreau curate, dar tălpile mi se lipeau ca pe o podea îmbibată cu bere nouă, fumam o țigară sub un pod de gară, în colțuri erau oameni care ne întrebau neclar dacă nu vrem să cumpăram ceva, eu mă uitam în dreapta, dar Londra părea indiferentă. Un claxon m-a făcut să tresar. ”← Look left” scria lângă bordură, dar gâtul nu mă asculta, se întorcea mereu în sens opus, cine știe, poate că din cauza învârtirii fără de oprire, un zbor centrifug pe sub bara care mă ținea în cabina ca de jucărie din măruntaiele lui Madame Tussauds. Londra e blonda care mă privește cu bărbia rezemată de umărul iubitului ei din seara aia. Mă privește în ochi, mâinile ei se lasă pe spatele lui, într-o mângâiere prelungă, cu degetele rășchirate, i se opresc pe fund și se strâng, se strâng cu putere, ca o răzbunare, el se lipește de ea, ea mă privește în ochi, sunt doar doi metri între noi, doi metri și un bărbat, degetele subțiri sunt niște lame de cuțit, e prea serioasă, așa că mă pufnește râsul, zâmbește și ea, ca de o glumă bună, tavanul clubului este extrem de jos, pot ridica mâna și să-mi lipesc palma de luminile lui care pâlpâie sub plasticul lucios, colcăim cu toții, cumva inutil, într-un spațiu în care mesele, scaunele, privirile, mișcările și degetele sunt la comun, muzica proată, comercială, ”Hai să vedem la a câta melodie o să bage și ceva românesc” îmi întreb amicul, el râde. Ina a intrat a patra pe listă. Londra e o mulatră pe care o lovesc din greșeală cu cotul, îi cer scuze bărbatului care o însoțea, crezând că l-am lovit pe el, ea se bosumflă, alintat, îmi arată că, de fapt, ea e victima ridicând din umărul drept, gol, ca și cum și-ar fi așezat bărbia pe o vioară, își mângâie umărul cafeniu și mă ceartă din priviri, jucăuș, dar totul se învârte și Londra se transformă din nou, în tot felul de chipuri și sunete, mirosuri și culori, în beri care curg într-un zgomot lin, de tren care te duce spre castele de provincie, acolo unde patru bărbați râd pe malul unei Tamise înguste și tumultoase, hrănind lebede rapace, care întind gâtul subțire și apucă degetele cu ciocuri portocalii, zimțate, ca de animale preistorice. ”Hai să-ți arăt pe cineva” îmi zice Londra și eu și ea am mers să bem un ceai protocolar, împreună cu prietenii mei și, mai ales, cu unul în plus, un prieten bun, îl privesc atent și râsul lui e puțin tragic, exilat, dar viu, are ceva din zborul agitat al unei păsări sălbatice, speriată de bubuitul armei de vânătoare dusă la ochi de vreun lord cu haine din lână de Shetland, un râs precipitat, el îmi spune că îl știe pe lordul cu pricina, s-a sprijinit de el, când a adormit la o sindrofie simandicoasă și plicticoasă, unde fusese invitat de un conte de Oxford, sau ceva de gen, că, oricum, toate titlurile astea au ceva din perenitatea unui titlu de cotidian. Râsul lui se agită în cercuri peste masa pe care farfurii, platouri cu prăjituri și sendvișuri, ceainice și cești sunt rotunde, toate sunt rotunde, eu mă gândesc doar la vuietul mașinilor de pe bulevarde și străzi necunoscute. Pe una din ele, eu și prietenul meu vom bea un expresso, lângă jamaicani care flirtează cu ospătărița pe care o auzisem la baie vorbind în română, la telefon. Și mă gândesc la gări, mă gândesc la ele cu un fel de dor victorian, obrazul îmi e ca un perete din cărămidă roșie, pe care puști născuți din emigranți viguroși, îmi scriu religii și credințe, nume de cluburi și sloganuri politice. Londra este un musical dintr-un teatru arhiplin, din care ies însetat, cu gâtul ars de sarea popcornului, o iau de mână, cam nesigur, dar ea îmi răspunde, degetele ni se întrepătrund, îi spun ceva la ureche, deasupra sunt camere de luat vederi și supraveghetorul din National Gallery,  îmi spune că nu, că nu e voie să vorbesc la ureche în fața nuferilor lui Monet. Londra s-a așezat pe un scaun, părul îi cade auriu peste umeri, copiază pe un caiet imaginea unui tablou celebru, îmi face cadou poza pe care i-am făcut-o eu. Londra m-a sărutat, și doare! Am buzele rupte de la dinții albi, umezi, am privit-o în ochi în timp ce m-a sărutat, în ochii ei albaștri, uriași, ca o roată în care se dau turiștii, repetând cercurile, cercurile hipnotice, narcotice, bezmetice, în spatele privirii ei e un acvariu plin de rechini și de pești colorați, e Waterloo, un nume ca de gară, îngropată în mucuri de țigară fumate lângă pereții exteriori.  ”Mind your head!” îmi zice în timp ce mă învârte tot mai tare, apoi mă ia, amețit și mă așează în pat, mă învelește, aud respirația colegului de cameră din patul alăturat, dar urma buzelor ei, rece, ca de vânt ridicat de pe Tamisa pătrunde în curtea închisă, ca un puț vertical spre care dă fereastra pe care nu știu cum să o închid, mă doare trupul de la toată învârteala aia și cad în somn ca într-un incest, într-un amor cu Londra, sora mea vitregă, ea mă îmbrățișează și nu e pic de dragoste în toată treaba asta, pentru că, până la urmă, și eu, ca și ceilalți sunt doar o altă figură de ceară cu buzele crăpate de vânt, așezată într-o vitrină de noapte.

Londra m-a sărutat și mă doare. Mai ales când zâmbesc mă doare. Mi se deschid rănile, ca niște muguri de floare, și sângerez și râd cu roșu, așa, ca peste o amintire dezvirginată.

Dar tot zâmbesc…

londra

lo34

Anunțuri
Lasă un comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: