Skip to content

În pat cu dușmanul

Mai 11, 2012

Aproape în fiecare zi joc șah cu un prieten. Unul dintre privilegiile celui-fără-de-muncă e ăsta, că poți juca șah cu un prieten! Omul vine pe la mine, stăm la o vorbă, o punem de o partidă sau de mai multe, după caz. Bate când unul, când celălalt, dar deși nu s-a ținut vreo socoteală pot spune cu mâna pe inimă că amicul are un avans de câteva partide. A descoperit o chestie ciudată: indiferent dacă e cu albele sau nu, atunci când își face deschiderea pe mâna lui dreaptă, pierde. Invers, dacă deschide pe stânga lui, câștigă în mod invariabil. Regula chiar a funcționat și uite-așa omul are avansul despre care vorbeam.

Azi era cu albele. Evident, deschide pe stânga lui, adică dreapta mea. Râde: ”Sunt curios dacă teoria asta chiar funcționează mereu!” Râd și eu. Partida debutează cumva clasic, mutări destul de familiare. Intervin mici schimbări, căci amândoi ne prefacem că jucăm altfel de data asta, numai că ne prefacem așa de bine încât ne trezim în fața unor configurații neplanificate. Iau un mic avans profitând de niște calcule eronate ale adversarului. Pierde prea ușor un cal și un nebun. Recuperează din diferență când îmi ia un cal. De la acest punct, urmează o partidă echilibrată, lentă, un război de uzură. Cele două armate se apropie una de cealaltă, se adulmecă, se ascultă, dar totul pare ezitant. Infanteriștii transpiră sub coifuri, se privesc în ochi prin viziere, li se ating scuturile, nebunii își aruncă măscări în diagonale ample sau, dacă îi vrem episcopi – se amenințau reciproc cu anateme. Brațele arcașilor stau încordate în turnuri, caii rămași în joc mușcă nervos din zăbale, reginele își ascund chipurile după evantaie desfăcute, pe care se află înscrise litere de moarte. Regii se prefac indiferenți la adăpostul celor două armate aproape intacte, aflate într-o încleștare fără de sânge, – aproape că le poți vedea alunițele false pe chipurile pomădate. În aer plutește așteptarea. Tăcere intensă. Vine! Brusc, printr-o mutare aparent banală, vine momentul acela, momentul mult așteptat, pândit cu prefăcută relaxare. Armata mea atacă impecabil. Dușmanii pică, căci apărarea lor, aparent solidă, își arată breșele. Una dupa alta, piesele adversarului dispar, tabla se golește. Regele lui este pus în situații de-a dreptul înfricoșătoare. Nu mă grăbesc să jubilez. Îmi amintesc cum o bucurie prea timpurie m-a costat un joc, cândva. După aproape două ore de joc, amicul rămâne cu un pion blocat, un nebun și un turn. Și cu regele, evident. Pe care îl încercuiesc, îl oblig să facă mutări de circumstanță. Lațul se strânge, nemilos. Își ferește turnul de atacul pionului. Regina mea ia nebunul. Mai are o mutare. Turnul lui îmi ia nebunul, așezat lângă rege. Acum, turnul lui e la mâna regelui meu. Trebuia să mut și aveam două alternative. Puteam să ignor impertinența aceea finală, să mut propriul turn și să-i dau mat. Sau să-l mai las să agonizeze. Să nu iert obrăznicia acelui ultim atac asupra nebunului meu. Să-i dau și regelui meu leneș o satisfacție minimă și să iau turnul cel tupeist. Mă răsfăț, căci sunt sigur de joc, așa că aleg  varianta B. Turnul adversarului cade. Dar o face eroic. Amicul îmi zâmbește larg. Îl privesc nedumerit: ”E pat!” zice el. ”Nu mai am unde muta!” Îngheț. Privesc alarmat pe tablă. Avea dreptate, nu mai avea unde muta. Și era rândul lui. Era rândul lui. Și nu putea muta. Era pat. Remiză!

Egalitate??

Pionii îmi așteaptă ordinele, ei nu reușesc să înțeleagă ce e greșit, totul părea sub control, sulițele sunt îndreptate către regele prins în capcană, gata de lovitura finală. În îndepărtare, turnurile au săgețile pregătite. Undeva, într-un colț, ultimul lui pion era deja arestat. Noua situație produce o mică degringoladă. Câteva arme sunt scăpate din mâini, cu zgomot. Regele meu jubila ca un idiot lângă ruinele turnului dărâmat împotriva sa. Regina îmi evită privirea. Își ține bărbia ridicată, buzele strânse, nările îi fremătau, dădea nervoasă din picior. Avea atitudinea femeii care strigă cu o răutate oarecum bucuroasă: ”Poftim, am făcut cum ai vrut tu!” Adevărat. Făcuse tot ce îi cerusem. Și? La ce bun? Mă uit spre regele lui. Îngenuncheat, are un rânjet în care se împletesc sarcasmul cu neputința. ”Nu rânji, ai pierdut!” îi strig. ”E remiză!” îmi răspunde cu o voce slabă, dar demnă. ”Ba, ai pierdut! Privește în jur pentru o clipă! Hai, privește!” Își rotește ochii peste câmpul gol, pe care doar oamenii mei mai stau în picioare. Are privire tristă, clatină din cap. ”Nu mai ai pe nimeni, vezi?” insist eu. ”Au pierit toți! Toți! Ai rămas singur, doar cu pionul ăla neputincios. Cum să fie remiză? Cum să fie egalitate?” A dat din umeri, oarecum batjocoritor: ”Nu mai am unde să merg, mi-ai luat armele, nu mă lași să lupt… Da, mi-ai învins armata, dar nu m-ai ucis. Și nici nu mai poți să o faci. În șah, asta se cheamă egalitate. Pat.” Arunc în el cu o piatră. Fac o grimasă care se vrea ironică, dar, de fapt, exprima frustrare: ”Remiză? Remiză spui? Ha, fie cum zici tu. Te las să-ți savurezi remiza. Privește în jur și admiră-ți remiza.”

Am plecat la baie să mă spăl pe față. Eram iritat. Prietenul meu râdea, îmi spunea că urmărise patul ăla de când observase că nu mai are șanse de câștig. Fusesem doar la o mutare de victorie, la o singură mutare, și asta în condițiile în care prietenul meu jucase cu albele și deschisese în formula lui ”infailibilă”. Și eu am ratat. Mă gândeam că într-un război adevărat, regele ăla nu ar fi avut tupeu să vorbească despre remize. Poate că ar fi scăpat cu viață, dar nicidecum nu ar fi scăpat de o capitulare rușinoasă. Egalitate? Nici vorbă. M-am privit în oglindă, cu fața udă, și atunci mi-a devenit clar pentru totdeauna: șahul cere sânge! Și orice abatere de la regicit se termină într-o remiză imorală, cu o denumire ce trimite la adulter.

Fuck!?

Anunțuri

From → Mind the Gap

2 comentarii
  1. Eşti nebun de legat:)))))))))))))))))))

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: