Skip to content

Fumul cristelniței

Aprilie 30, 2012

Ieri am fost la un botez. Petrecerea de după slujbă a avut loc la restaurantul unui hotel de lux din București. Deși se putea fuma în sala de mese, numărul mare de copii ne determina să mergem în fumoarul de pe holul hotelului. Nu era rău deloc. Dimpotrivă, era o cameră spațioasă, bine aerisită, cu fotolii foarte confortabile și cu mese grele, de lemn. Fereastra și ușa izolau fonic încăperea. Erai într-o lume a ta, cu viciul tău, și aveai timp și loc să-ți citești prezentul în fumul albăstrui. Era bine.

Prima dată când m-am dus era aproape gol. Doar două persoane. Evitând instinctual să mă uit prea atent la cei doi, am căutat un loc cât mai departe de ei. M-am așezat, apoi am ridicat privirea. În fața mea era un clovn. Un tip brunet, slab, cu părul cam ciufulit. Avea nasul vopsit cu negru, mustăți desenate pe obraz. Purta o cămașă albă, un sacou negru, strâmt și scurt, pantaloni roșii, umflați în părți în mod grotesc. Pe pantaloni, în față, erau doi nasturi mari, albi, unul în dreapta, altul în stânga, astfel încât îți puteai imagina că serveau la prinderea unor bretele uriașe, dar inexistente. La gât avea un papion galben, supradimensionat. Era încălțat cu pantofi negri, masivi. Tipul fuma apatic și eu îl priveam prin fum în cadrul acela de  lux. Avea o expresie serioasă, meditativă. N-a spus nimic, nu s-a uitat la nimeni. Nici măcar nu a vorbit la telefon. Când a terminat țigara s-a ridicat fără nici un zor, și-a cules de pe canapea urechile negre și atunci am realizat că îl întruchipa pe Mickey Mouse. Fără urechi, era de nerecunoscut.

Pe fotoliul din stânga era o femeie trecută binișor de prima tinerețe. Era cam plinuță, iar fusta prea scurtă lăsa să i se vadă coapsele groase. Avea cizme din piele înalte până la genunchi. Trebăluia de zor la telefon. La un moment dat a sunat și a vorbit cu o prietenă, probabil: ”Vii da? E pe data…. ! Da, da, este expoziția mea, prima mea expoziție. Bine, hai te-aștept! Da, da, da…” Avea o voce extrem de stridentă, ”da”-urile alea sunau ca un claxon. Cât timp a vorbit, expresia plictisită a feței nu i s-a schimbat mai deloc.

Peste o vreme am mers iarăși să fumez. Acum era mai multe persoane. Trei bărbați povesteau despre o întâmplare care avusese loc cu mulți ani în urmă. Povestitorul principal era un bărbat mai în vârstă, la costum, cu cravata lărgită din cauza căldurii. Mai erau doi bărbați mai tineri, care râdeau. Aud frânturi: ”Da, măi, nu mai știi? Era frigul dracului, cred că erau douăzeci, ba chiar douăzeci și cinci de grade minus, frigul naibii, dom’le, ce mai! Și era noapte, senin, senin… se mișcau stelele pe cer de frig ce era. Și îmi muri mașina! Eram, vorba ceea, trei șoferi, da’ n-am avut ce să-i facem! A murit de tot. De la frig. Făcuse apa dop de gheață! Am împins-o la deal, am transpirat și apoi a înghețat apa pe noi, așa, la minus douăzeci de grade! Am zis că dau în dambla. Mă luase cu tremurici, uite-așa mi se scutura capul, de zisei că am luat-o razna. Am vrut să las mașina, dă-o dracului de mașină, dar ei, că nu, că ce, am căpiat, e mașină nouă. Eh, erau alte vremuri, nu erau mașini d’astea performante. Am ajuns până în sat cu ea și mare noroc am avut că era crâșma deschisă. Am intrat și, ce să vezi? O căprioară! Da, omule, în bar, printre mese, era o căprioară! Se adăpostise de ger, la căldură. Unii se pupau într-un colț, cred că era unu’ cu amanta, și căprioara ceea era acolo, între mese. Am zis că, gata, am halucinații, asta e ultima fază, de’acuma mor! Ca să nu mă fac de râs îl întrebai pe Costică, dar, așa, mai cu fereală: Auzi, mă, tu vezi căprioara aia? Mi-era c-o văzui numa’ eu! Ăla, ce face? Mă vede speriat și râde de mine: O văzui, mă, dar mie mi-e groază de lupul de la bar!” Am râs singur, încercând să nu fiu observat. Bărbații se amuzau pe cinste.

În colțul din dreapta revenise și Mickey Mouse, epuizat de entuziasmul copiilor. Fuma liniștit și vorbea cu un tip ras în cap și cu brațele tatuate complet. Auzeam că vorbeau despre consumerismul care a cuprins toate programele pentru copii. Mickey Mouse era îngrijorat. La un moment dat îl aud pe Mickey Mouse: ”Și internetul ăsta. Plin de pornografie și de pedofilie. Multă pedofilie.” Chipul lui mâzgălit era neverosimil de grav. Tipul ras pe cap și tatuat pe brațe clătina din cap, tăcut și întristat.

La masa noastră  din sala în care avea loc petrecerea, a venit unul dintre preoții prezenți la restaurant. Era călugăr. Avea chipul negricios, uscățiv. Barba lungă, încă nealbită. Haina simplă, de monah, strânsă la mijloc cu un cordon, părul prins în coadă. Zâmbea plăcut. Venise să o salute pe una dintre tinerele doamne cu care pălăvrăgeam între felurile de mâncare. Ea s-a arătat extrem de emoționată, a început să lăcrimeze. Cumva încurcat de ieșirea ei atât de emotivă, monahul s-a explicat: ”Eh, o cunosc pe dânsa de multă vreme. Și pe mama copilului botezat azi, de asemenea. Le-am fost profesor, cândva, cu o sută de ani în urmă!” încercă el o glumă. Eu mă gândeam că tocmai le-a făcut babe pe cele două tinere doamne, dar n-am zis nimic pentru că eram tare curios să aflu ce anume le învățase. Omul pleacă, o întreb pe femeia încă emoționată: ”Scuze, dar la ce anume v-a fost profesor?” Ea, suspinând melancolică: ”Ne-a fost instructor de dans!” Bărbatul din stânga mea intervine, foarte serios: ”A fost chiar campion național!”

Cel mai tare moment, însă, nu a fost la fumoar sau la masă, ci la biserică. O slujbă mare, frumoasă și făloasă. Șase preoți, doi diaconi și un cor impecabil. Mărturisesc, îmi plăcea atmosfera. Era un fel de armonie, fix cum te aștepți să fie la biserică. Stăteam tăcut, savurând momentul. La un moment dat, preoții îndeamnă solemn: ”Iară și iară, cu pace, Domnului să ne rugăăăăăăăm…!” Telefonul tipului din spatele meu a reacționat uluitor de promt, spre disperarea agitată a posesorului: ”I wanna be a billionaaaire sooo fucking baaad!”

Anunțuri

From → Mind the Gap

Lasă un comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: