Skip to content

Părul rezistă?

Aprilie 3, 2012

Femeia la care m-am tuns aseară mi-a făcut un semn să mă așez pe scaun. M-am conformat. Pe scaunul de alături, un copil de școală primară era tuns de o altă frizeriță, care avea o figură de gospodină acrită. Sub fundul băiețelului era o placă pe care acesta ședea la înălțime. Ajunsesem aici din întâmplare. La frizeria mea găsisem închis. Chiar așa scria: ”ÎNCHIS”! Oarecum perplex m-am întors spre casă și, pe drum, am dat de vitrina luminată. Mi-am luat inima în dinți și am intrat în salonul aproape gol. Acum mă holbam de minute în șir la propria-mi mutră. Copilul mi-a zâmbit. Frizerița ”mea” dădea un telefon. Părea ceva extrem de important cu telefonul ăla, căci ea se ascunsese în camera de alături, dar nu-i răspundea nimeni, iar femeia mormăia tot felul de injurii cu perdea. Spânzurat de peretele din partea stângă, televizorul cu ecran plat îmi urla în cap un fel de comedie românească. Femeile aruncau din întoarcere priviri repezi spre ecran și făceau comentarii greu de deslușit. Nu mai era nici un alt client în afară de băiețelul de pe scaunul de alături și de mine. Finalmente, cineva a răspuns la apel. Femeia se precipită: ”Auzi, spune-i lu’ mama să dea pe Prima! Acum, da! … Nu dragă, nu vreau să mi-o dai, nu am timp, tu spune-i doar atât, să dea pe Prima. …. Bine, hai, te pup!” Se apropie: ”Cum vă tund?” Urăsc să mă tund! Mă uitam în oglindă, la părul ei. Rar, vopsit blond, lăsat desfăcut peste fața ei de femeie aproape de pensie. Zâmbetul ei mieros care contrasta cu tonul de la telefon. Nu-mi plac contrastele. Mă așteptam să scoată un măr fatal, roșu și zemos. Mi-am dres vocea, i-am explicat în cuvinte puține, la obiect, și prin mici gesturi dumiritoare. Aceleași explicații ca întotdeauna. Suspectez că, totuși, e ceva miraculos la mijloc, pentru că deși cer mai mereu același lucru, mă trezesc de fiecare dată cu o nouă frizură! E un fel de loterie în care testezi ce rezultat vor avea cuvintele tale. Uneori câștigi, alteori…. Aseară am avut o presimțire neagră. Iar în clipa în care femeia a pus întrebarea ”Adică vă tund și chica?” m-am panicat de-a dreptul. Doar fusesem cât se poate de clar. Ce, aveam față de om cu chică!? La o adică, de ce să nu am? Odată, tot la mine în cartier, un nene m-a confundat cu un ajutor de cizmar, care se pare că-mi semăna tare mult! Am dat chiar și mâna. Cu nenea, nu cu cizmarul, ori cu ajutorul lui care-mi semăna tare mult. Mașina de tuns a început să zornăie, am strâns din dinți, privind fix în oglindă. ”Măi copilule, ține și tu capul ăsta nemișcat!” se aude de la scaunul de alături, în ceafă simțeam arma rece, mușcând din ”chică” și pot jura că, undeva în ceruri, Samson a gemut și și-a acoperit orbitele goale cu mâinile cu care ucidea lei și filisteni. Primele smocuri de păr au căzut la datorie, și eu le-am jelit în gând. Eram arestat pe scaunul din piele maronie, gardiana își învârtea mașinăria prin părul meu. Omul nou. ”Vedeți fără ochelari?” m-a întrebat ea după primul minut. ”Pardon?” reacționez eu, mirat. Credeam că face conversație și că așa e stilul ei, mai dubios. ”Păi, să vedeți dacă e bine cum v-am luat la spate!” Neconvingător. Abia începuse! Femeia fie suferea de un exces de politețe, fie nu era sigură pe ceea ce făcea. Am optat imediat pentru răspunsul numărul doi și asta mi-a mărit pulsul. Am cules ochelarii de pe măsuța încărcată cu tot felul de scule și prafuri, am privit, am dat din umeri. M-am mințit singur: ”Merge!” ”Tu vrei să mă omori cu zile?” s-a auzit de alături. Am ridicat din sprâncene, frizerița mea mi-a facut semn să nu o bag în seamă pe colega ei, că e cam dusă. Acum eram și complici! N-am schițat nici un zâmbet, să nu o încurajez. Mașina de tuns a fost înlocuită cu foarfeca. În oglindă vedeam chipul crispat al femeii. Părea speriată. Îi cerusem prea mult. Hârști! Hârști! făcea foarfeca în urechea mea. ”Au!” Copilul. ”Ce-ai, mamă, ce-ai pățit?” se burzuluiește frizerița cea ”dusă”. ”M-ați înțepat cu foarfeca!” protestează băiețelul. L-am admirat. Nu stătea la palavre. Dacă-l deranja ceva, spunea. Fie și ”au”! Chiar, ce-ar fi să fac și eu ”au!”? ”E bine așa, la ureche, sau să mai iau?” Zâmbetul femeii se lățea pe toată oglinda, deasupra creștetului meu. ”Nu știu, soro, tu ești specialista, eu am spus cam ce vreau, acum vino cu solutii, dă-mi sugestii, ce mama naibii!” Asta în gând. Doar că eu ne eram băiețelul, așa că mi-am tras un aer satisfăcut și am opinat, doct: ”E ok, dar ați putea să mai luați puțin.” Puțin e un cuvânt tare relativ. Pe braț a căzut un smoc de păr. ”Iartă-mă!” i-am șoptit în sinea mea. Televizorul urla în continuare, râsete de studio. Se aude cuvântul coafor. Arțăgoasa: ”I-auzi, se duc la coafor!” Mieroasa: ”Asta e nebuna aia care a fost la noi.” Arțăgoasa: ”Aha!” Cele două cucoane baletau lent în jurul capetelor noastre, fundurile lor mari se atingeau în treacăt. Hârști, hârști și țac țac. Băiețelul și cu mine. În mod nedeslușit și cam fără sens, îmi plăcea că e și el acolo, mă bazam pe puștulică ăla, care încă se mai juca de-a indienii. Oameni deștepți, indienii. Aveau părul lung, nu se complicau. Credeau că firele de păr sunt conectate la gânduri și că le depozitează. De-aia n-aveau frizerițe. Pe de altă parte, te scalpau. Așa erau siguri că-ți posedă gândurile și conștiința. ”Poate o să apărem și noi în episodul ăsta!” exclamă Mieroasa. Arțăgoasa nu răspunde, are treabă cu băiețelul. ”Cum vrei, măi, să te tund, dacă tu tot dai capul pe spate?” Îi fac cu ochiul puștiului, de încurajare, el râde, ghiduș. Așadar cucoanele urmau să apară în show-ul televizat. Asta suna cam suspect. Și cam nesustenabil. Salonul nu arăta cine știe ce, iar cele două erau departe de tot ce vezi prin poze. M-a trecut un fior. Dacă eram parte dintr-un film? Dacă totul era regizat? Pe undeva era sigur o cameră de filmat. Trebuia să fie. Aha, oglinda! La naiba, astea două nici nu erau de meserie! Râsete de platou. Îmi pun a treia oară ochelarii, privesc a treia oară în oglindă la mutilarea podoabei capilare, afirm pentru a treia oară că e ok, deși nu era. Dar nici soluții nu aveam. Aș fi repetat stupid aceleași indicații pe care femeia oricum nu le pricepea. Foarfeca tremura în dreptul bretonului. ”Să nu luați și din sprâncene!” mă panichez eu. ”Ei, cum să fac asta, Doamne ferește!” Păi să ferească, că El n-are păr. Uite, zeii păgâni aveau. Loki a furat părul extrem de lung și de frumos al adormitei Sif, soția zeului Thor. L-a tăiat și a fugit cu el, și a provocat ditamai scandalul în Olimpul scandinavilor! Tricksterii dracu’, frizerii ăștia! Sau frizerițele. Mă întrebam ce tot trebăluia Arțăgoasa la țeasta copilului ăla! Ce freză putea să-i facă? Mieroasa îmi udă părul. Bretonul îmi stă trist. Arătam ca un motan peste care a turnat cineva o găleată cu zoaie. Mustățile pleoștite. Ea pare satisfăcută. Păi, da, măcar ea! Genericul pe ecran. Muzică zgomotoasă. Satisfacția îi dispare: ”Aaaa, nu am fost în episodul ăsta, poate mâine. Și i-am spus și lu’ mama să se uite!” ”Mi s-a descheiat noduuuul!” se plânge băiețelul care acum risca să se umple de păr. ”Pentru că dai din gâtul ăla, de-aia!” îl ceartă Arțăgoasa. ”Și, oricum, am terminat cu tine!” Pămătuful aspru îmi înțeapă ceafa, obrazul, fruntea. Clipesc, îmi pun ochelarii. Nu-mi place deloc ce văd. Dar mă bucur că s-a terminat. ”La spălat se mai așează!” încearcă Mieroasa să mă însenineze. Apoi, cu un aer demn: ”Veniți și mâine dacă trebuie corectat ceva”. Arunc un zâmbet crispat. Mi se ia acoperământul ăla protector, mi se mai aplică niște pămătufuri pe ceafă. Arțăgoasa trebăluia la masa cu scule. Băiețelul era și el gata. Acum bălăngănea din picioare. Îi zâmbesc prietenos, el se hlizește la mine. Îmi era simpatic, ceva din aerul lui îmi amintea de mine. Îngheț.

Eram tunși la fel!

Une boutique de barbier a Bucharest – 1842. Sursa, Wikipedia

Anunțuri

From → Lucruri mici

3 comentarii
  1. Bun tare. Şi umor savuros.

  2. andreea permalink

    brilliant descrii sentimentul omului care merge la tuns!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: