Skip to content

Preotul

Aprilie 2, 2012

Am început să primesc povești despre întâmplări petrecute în metrou. Nu știu, probabil că am devenit un fel de povestaș al lumii de dedesubt, fapt e că am început să primesc. Una dintre ele mi-a parvenit recent, într-un dintre serile trecute. Fata cu care vorbeam îmi spune că a asistat la o fază în metrou despre care aș putea scrie un text. M-am arătat interesat, ea își începe povestea: ”Eram în metrou și lângă mine stătea un preot. Era tăcut, cu mâinile așezate una peste alta, cum stau preoții, și privea calm și discret în jur. Dacă nu avea uniforma aia nici nu l-ai fi remarcat. În fața noastră erau doi muncitori. Deh, ca muncitorii, genul ăla de oameni care vorbesc tare chiar și când e liniște, care poartă fes pe cap și au dinții stricați. Știi tu, tipul de bărbați cam terminați, la care nu mai e nimic de făcut. Unul la vreo cincizeci de ani, celălalt mai tânăr. De fapt, doar ăla mai în vârstă vorbea, celălalt nu spunea mai nimic. Iar ăla care vorbea avea și un ghiul pe mână. Nu știu dacă era de aur, dar era mare și foarte vizibil. Și nenea ăsta povestea despre o fază amuzantă pe care o văzuse el în metrou.” Mă hlizesc: ”Și el avea tot o poveste din metrou!” ”Ha ha, da, chiar că, și din ce auzeam eu, era vorba despre o băbuță care, fiind iritată că metroul stă prea mult în stație, i-a cerut cuiva să apese pe butonul ăla mare, de urgență, să plece trenul din stație. I s-a spus că butonul ăla e pentru oprirea trenului, nu pentru pornirea lui, iar bătrâna s-a arătat indignată și a spus că dacă există un buton de oprire, ar trebui să existe și unul de plecare!” Am râs: ”Avea sens ce spunea băbuța!” ”Păi, da, avea, și ăla cu ghiul se tot amuza de logica ei. Iar ăla tânăr doar zâmbea și nu zicea nimic. Ei bine, la o stație a urcat o tipă. Cum să zic, nu era să rămâi cu ochii la ea, adică, na, un tip obișnuit ar fi remarcat-o și atât. Era înaltă, blondă, blugi pe fund, dar, repet, nu era o frumusețe. În schimb, pentru tipul cu ghiul era. Normal, el nici în vise n-ar fi avut o așa femeie. Ei, și a început să dea coate tânărului să-i arate spre tipă, ăla clătina din cap că a văzut-o și că e ok, faze de gen. Doar că Mr. Ghiul, nu mai prididea. El cobora înaintea tânărului, că se ridicase deja de pe scaun, și tot îi arăta tânărului spre femeie, făcând gesturi din bărbie, se credea subtil, dar vedea toată lumea, mai ales că și chicotea libidinos, tânărul era cam fâstâcit, confirma cam din complezență entuziasmul tipului cu ghiul, făcea gesturi gen ”asta e!”, ălalalt o ținea șnur cu gesturile alea penibile. Și deși era destul de gol metroul, ăla cu ghiul s-a apropiat de tipă și a ferit-o ușor, ca și cum și-ar fi făcut loc să treacă, motiv să pună puțin mâinile pe fundul ei. Apoi s-a uitat triumfător și amuzat spre colegul lui tânăr, care se simțea cam prost de faza asta, aș zice. În schimb ăla cu ghiul avea o mutră extrem de încântată, de parcă făcuse fapta vieții lui.” Povestitoarea a tăcut. Aștept. Ridic din sprâncene: ”Așa și?” ”Ce, și?” ”Păi…, care e faza cu preotul?” ”Mă privește nedumerită? ”Preotul? Nu e nici o fază cu preotul. Stătea acolo, cu mâinile așezate una peste alta!”

Anunțuri

From → Mind the Gap

Lasă un comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: