Skip to content

Duba duba duuuuuu

Martie 16, 2012

În duba Jandarmeriei intră tot. Dar tot! Cultură şi bloguri, cântăreţi, vorbitori în Parlamentul European, prinţese rămase din epoci pierdute, jurnalişti, simpli trecători, privitori sau fotografi, pancarde şi drapelul ţării, tineri, bătrâni, femei şi bărbaţi, oameni deştepţi şi oameni proşti, frumoşi şi urâţi, înalţi, scunzi, slabi şi graşi. Cei cu nasul mare şi cei cu ochelari sau fără. Duba nu discriminează, Duba execută. Înghite tot precum un aspirator uriaş scăpat de sub control şi apoi aleargă repede, repede, cu roţile ei mici şi cu un aer grav, urlând albastru din sirenă, mergând năucă, în zigzag, printre secţiile de poliţie ca printre nişte latrine oficiale în care e musai să-şi verse prea plinul pântecului. Căci oamenii înghiţiţi o constipă. Îi stau în coaste, ca Iona în leviatan sau ca Geppetto în burta câinelui de mare, şi – necuviincioşi de felul lor – tropăie, cântă şi protestează. În mod fatal, Duba tot îi vrea! De îndurat, nu îi îndură, dar de vrut, îi vrea.

Trebuie să înţelegem Duba. Să o compătimim, chiar! Până la urmă, ca noi toţi, şi Duba este roabă pântecelui său, şi doar pentru el se aşează ea în umbra clădirilor, se ascunde în colţuri de stradă şi pândeşte. Aşteaptă. Ascultă. Aude. Pântecul! Pântecul! Pântecul! Un scâncet de fiare, de tablă şi de legi răstălmăcite îi cântă în maţe. Pântecul ei pe care şi-l vrea umflat mereu, însărcinat, cu care vrea să se plimbe prin urbe ca o gravidă înfumurată, cocoloşită şi alintată de culegătorii în uniformă. Trebuie spus că aceşti culegători sunt altfel decât restul oamenilor. Ei sunt oamenii cei buni şi corecţi. Sunt harnici şi adună pentru Dubă în fiecare zi. O hrănesc, îi vorbesc frumos şi o fac să ţipe. Au şi ei familii, ca şi ceilalţi, şi ştiu şi ei, ba chiar ştiu cu precizie, că cei pe care îi aruncă în burta Dubei ţipă, cântă şi protestează la fel de tare şi pentru salariile lor, ale culegătorilor, şi pentru pensia părinţilor lor, pentru şomajul fraţilor lor, pentru şcoala copiilor lor. Părinţii, fraţii, copiii culegătorilor. Dar culegătorii se leapădă întreit de ale lor şi de ai lor, pentru a hrăni foamea Dubei. Aşa cum Duba îi hrăneşte pe ei.

Duba nu este o simplă maşină sau un simplu vehicol. Este o plăsmuire fantastică a Puterii. În pântecele Dubei se fac şi se desfac legi, drepturi, libertăţi. Acolo, în întunericul din vintrele Dubei, Puterea aşteaptă într-un colţ, pe băncile tari, aliniate lângă perete. Când oamenii sunt azvârliţi în Dubă, Puterea clipeşte des, deranjată de soare. Uşile se închid cu un zgomot sec, gol, în urma oamenilor şi se face întuneric iarăşi. Puterea zâmbeşte. Întunericul îi face bine. O relaxează. Neobservată, neauzită, se ridică în picioare, chiar dintre oameni se ridică, apoi se apleacă, se apropie de faţa oamenilor şi îi priveşte în ochi. De la câţiva centimetri. Acum poate. Acum e pe teritoriul ei. Îi adulmecă precum un lup, mârâind înfundat şi încearcă să le simtă frica. Se apropie de urechea unuia. „Ţi-e frică, nu-i aşa?” întreabă Puterea în şoaptă, mieros, cu vocea tremurând de dorinţă. „Hai, spune, ţi-e frică!” Chicoteşte: „Măcar puţin şi tot te temi. Hai, omule, spune, nu mai fă nazuri, ce, vrei să punem Duba asta degeaba pe drumuri? Costă bani, ştii? Banii tăi! Crezi că oamenii ăştia buni, culegătorii, nu au şi ei familii, iubite, exact ca şi tine, crezi că nu vor şi ei să iasă la o bere, la un grătar, ceva? Ca şi tine? Hai, nu mă mai face să aştept aiurea, recunoaşte: ţi-e frică, nu?” Puterea zâmbeşte crispat. Omul o vede trecându-şi limba peste buzele uscate, tremurânde, crăpate de atâta zâmbet în aşteptare, crăpate de dorinţă şi de foame. Îi simte respiraţia grea. Ştie că diferenţa dintre extaz şi agonie constă, pentru Putere, în două litere simple. Şi se întreabă: „Când? Când o să-şi piardă zâmbetul şi o să mă înghită?”

Da, există aceşti oameni, pe care i-am putea numi cei duşi cu Duba. Diferenţa dintre ei şi ceilalţi, cei duşi cu pluta, constă în aceea că de acolo, din întunericul pântecelui fărădelege, ei ştiu.

Chiar ştiu încotro merg.

Anunțuri

From → POLITIC(OS)

6 comentarii
  1. xyz permalink

    tare articolul..bravo

  2. paul8620 permalink

    Nu mie frica domnule. Cu tupeu nu mie frica de duba jandarmeriei si de imi rupe fiecare ciont tot nu o sa imi fie frica:)

  3. pralinescu permalink

    unul dintre călătorii cu duba îți mulțumește pentru articol

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: