Skip to content

Status 3 – 8 Martie

Martie 8, 2012

Cînd eram la şcoală, învăţătoarea ne-a dat tuturor nişte cartonaşe pe care era tipărit câte un opt plin de floricele şi de tot felul de brizbrizuri, pe care noi trebuia să le colorăm. Detaliile erau numeroase şi destul de alambicate. M-am pus temeinic pe lucru şi am epuizat tot arsenalul de carioci, având mare grijă să nu depăşesc linia desenului. Rezultatul a fost destul de spectaculos după criteriile mele de atunci. Ieşise un fel de buchet stilizat în care se adunaseră toate culorile pământului. Am dus felicitarea acasă şi, plin de mândrie, i-am dat-o mamei. Încântată la culme, m-a pupat, mi-a admirat opera şi apoi s-a dus cu ea să se fudulească la familia Georgescu, care stătea pe acelaşi palier cu noi. E aceeaşi familie Georgescu unde îmi făceam eu veacul cu Florin, nepotul lor, şi alături de care, de la geamul bucătăriei cocoţate la etajul 9, priveam spre furnalele îndepărtate ale Năvodariului, şi credeam că este Argentina, o ţară cu totul şi cu totul din argint! Aceeaşi familie Georgescu la care apela mama pentru niscai zahăr, făină, ulei etc., şi care apela la noi pentru aceleaşi motive. Între noi şi familia Georgescu existau alianţe care mi se păreau indestructibile. În fine, mama le arată felicitarea şi le spune mândră: „Silviu a făcut asta!” Domnul Georgescu a luat cartonaşul l-a privit atent, l-a sucit şi l-a învârtit, apoi a decretat cu un scepticism ironic: „Ba e tipărită!” Mama a zâmbit şi i-a spus că, da, aşa pare, la cât de bine e făcută, domnul Georgescu a spus că nici un copil nu desenează aşa de bine şi că este evident că este un print, mama a insistat că e numai şi numai talentul minunatei sale odrasle, domnul Georgescu era de opinie că până şi mândria maternă îşi are limitele ei, mama s-a enervat şi a urmat o ciondăneală în toată regula. Chestia e că ea vorbea despre culori, el vorbea despre desenul în sine. În plus, grija mea aproape maniacală de a nu depăşi linia, îl făcea pe om suspicios şi cu privire la culori. În cele din urmă, după o ceartă care nu a dus la nici un acord, mama a plecat furioasă şi m-a adus acasă să mă uit la Argentina de la propria fereastră (deşi, fără să am idee de ce, Argentina se vedea numai de la madam Georgescu, cu toate că ferestrele noastre erau la câţiva metri una de cealaltă, pe aceeaşi parte a blocului şi la acelaşi etaj!). Evident, în ziua aceea a mers în vizită şi la celalte două familii de pe palier. Printre cafele al căror zaţ era mereu pregătit pentru „citit”, pe lângă bomboane şi flori, şi felicitări reciproce de opt martie, cu celelalte două femei de pe palier, mama s-a plâns de obtuzitatea domnului Georgescu, care i-a stricat bucuria de a primi de la fiul ei un desen aşa de frumos. Mai diplomate, sau doar cu o privire mai bună, vecinele mi-au lăudat opera remarcând grija mea de a nu depăşi linia desenului. S-au creat mici prietenii ad hoc, vecini destul de distanţi deveneau apropiaţi, iar apropierea de familia Georgescu era pusă sub semnul întrebării, fapt care mă neliniştea şi îmi inducea o stare de vinovăţie nedesluşită.

Au trecut zile bune până când viaţa a reintrat în normal pe palierul cu patru apartamente, de la etajul 9, scara B, al unui bloc din Tomis 2. Ca şi după alte astfel de mici certuri absurde, unele începute de noi, altele de ei, familia noastră s-a reîmprietenit cu familia Georgescu.

Dar cert e că într-o zi, stând cu Florin la geamul bucătăriei lor, simţind mirosul cald al mâncării şi auzind ticăitul pendulei din sufragerie, priveam fericiţi spre Argentina şi eu mi-am jurat că niciodată, dar niciodată nu o să mai colorez aşa de bine încât să nu depăşesc linia.

Anunțuri

From → Mind the Gap

5 comentarii
  1. andreeam permalink

    „priveam spre furnalele îndepărtate ale Năvodariului, şi credeam că este Argentina, o ţară cu totul şi cu totul din argint!” – ce mai frumoasă imagine din text.

  2. familia georgescu…etajul noua…ceasca de zahar sau ulei …pendula din sufrageria familiei georgescu….doar ca in bucuresti :-)))
    asta-i potriveala ca cea de la metrou cu fata ce invata chineza! :-)))

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: