Skip to content

Status 1 – Spini

Martie 2, 2012

Aseară m-am așezat pe locul gol rămas între un tip și o tipă. Am scos ”Factotum„ a lui Bukowski. Să recitești e foarte tare. Uneori cred ca abia atunci citești. Scaunul era îngust așa că m-am lăsat în față, cu coatele pe genunchi. Din fericire, două persoane din stânga mea au coborat la prima stație. Spațiul liber m-a supt ca un vid. M-am mutat cu un loc. Ar fi fost ciudat să stau lipit de un tip, într-o înghesuială doar a noastră. Trupul lui s-a relaxat, recunoscător. Noile metrouri au scaune meschine. Alea vechi te luau în brațe de-a dreptul. La urmatoarea stație au urcat două fete cu flori în mână. De fapt, doar una avea flori, un buchet de zambile și un buchet de frezii. Dar mie se părea nefiresc ca o fată sa aiba două buchete de flori și cealalaltă să nu aibă niciunul, așa că mi s-a părut că amândouă au flori. În jurul meu mirosea a mort. Freziile îmi amintesc de moarte pentru ca am dat mereu de ele în acele zile din copilarie, în care mă duceam cu mama pe la cimitir. Acum nu era cazul, deși mirosea. Fetele s-au așezat de-a dreapta și de-a stânga mea, pentru că nu puteau altfel. „Sunteți împreună?” întreb eu, pt a le lăsa să stea una lângă cealaltă. „Stai liniștit!” îmi zâmbește fata din stânga. „Stai liniștit!” îmi zâmbește fata din dreapta, cea cu florile. Erau împreună! Raspund: „Ok, m-am prins, stau liniștit!” Ele râd. Eu citesc. Râd și eu, pentru că Bukowski e tare amuzant. Cea din stânga se ridică. Se transformă doar în niște picioare cu teniși. Picioarele răspund buchetelor de flori că nu, nu coboară la prima, dar că nu e fun sa stai jos. Florile se întreabă într-un mod oarecum orgolios, dacă picioarele vor fi așteptate acasă de vreun martișor, sau de vreun cadou. Picioarele sunt destul de sceptice. Florile foșnesc cu o simpatie atinsă de condescendență.  Picioarele coboară la a doua statie. Florile ramân alaturi de mine. Până la capăt. La capăt ies si eu, intru în primul chioșc și cumpăr cu ultimii bani un trandafir de un roșu stins. E plin de spini care îmi intră în degete. Într-un mod absolut inexplicabil, chestia asta nu ma deranjează deloc. Micul Prinț mi-a spus că spinii sunt răutatea florilor…

Anunțuri

From → Mind the Gap

Lasă un comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: