Skip to content

Un președinte din pluș

Februarie 18, 2012

Suntem înconjurați de lucruri mărunte. Unele sunt utile, altele sunt pur decorative, multe ne-au sedus pe moment și tronează anonim la vedere, altele sunt ascunse până când dăm de ele, cu surprindere. Multe sunt cadouri, și pe multe ni le luăm singuri pe cap, cu o râvnă vrednic de psihanalizat. Unele ne plac, altele ne enervează de-a dreptul. Dar nu prea am chef să vorbesc despre lucrurile mărunte la modul general. Nu acum. Ce mă interesează, însă, este istoria de multe ori uluitoare a micilor lucruri în care nu vedem altceva decât niște obiecte încărcate de un sens contextual, extrem de personal și cu o valoare pur subiectivă.

Și azi am ales, (cât se poate de matur și de masculin) să vorbesc despre ursulețul de pluș. Nu, n-am să încep iarăși cu ursuleții roz, țările arabe și Valentine’s day! Dar, mărturisesc că textul respectiv, unde ursulețul cu pricina avea o dimensiune religioasă și politică, m-a pus puțin pe gânduri. Iar când am google-it chestiunea, am văzut că am avut motive.

Roosevelt! Tipul a avut multe alte talente în afară de acela de a fi al 26-lea președinte al SUA. Era un bun militar și un vânător pe cinste. Așa se face că este invitat în Mississippi, la o partidă de vânătoare (evident, a fost invitat și pentru că era președinte!). Se întâmpla în 1902, adică în al doilea an de mandat prezidențial. Nu prea i-a mers bine cu vânătoarea în ziua respectivă de noiembrie, în schimb unui fost sclav (sudist, evident), i-a mers. Holt Collier vâna urși de când avea zece ani și, asemenea președintelui, era un soldat excepțional. De fapt, era atât de bun încât armata sudistă a făcut rabat în cazul lui de la regula de a nu primi soldați de culoare în armata regulată. Omul a hăituit un urs, l-a priponit de un copac și l-a invitat pe președinte să împuște trofeul. Cum acesta era un cavaler pe cinste, a respins oferta pe temei că ar fi nesportivă, dar a cerut ca ursul să fie împușcat pentru a nu mai suferi inutil. Și așa începe totul!

E drept, desenul din imagine nu este chiar varianta originală. În prima, realizată de artistul Clifford Berryman, pentru ediția din 16 noiembrie 1902 a publicației The Washington Post, era vorba despre un urs matur și despre un anumit dispreț pe chipul lui Roosevelt. Dar ursul a devenit tot mai mic și președintele tot mai simpatic. De unde reiese că un urs mic face un președinte mare.

Să nu ne grăbim, totuși. Când spui urs, spui rus. De fapt, în cazul de față spui un evreu rus, și anume Morris Michtom. Omul emigrase la NY pentru a scăpa de pogrom și acum trăia în Brooklyn, cu soția sa, Rose. Ziua vindea bomboane, noaptea umplea jucării cu pluș. Când a văzut varianta de presă a ursului ”iertat” de Roosevelt, adică cea cu ursulețul, a sugerat soției ca în noaptea aceea să facă o jucărie după chipul și asemănarea lui. Iar povestea ursului de pluș începe.

Jucăria a fost un hit uriaș, emigrantul a devenit bogat și a pus bazele unei companii care se va numi Ideal Novelty and Toy Company, iar ursulețul va fi botezat Teddy, după Theodore Roosevelt. Președintelui îi va plăcea jucăria, o va lua în campanii, copiii vor face poze cu ea, mamele se vor bate să o achiziționeze pentru odrasle. În Germania a existat un proiect similar, dar varianta de Brooklyn a avut șansa întâi din motive asupra cărora nu vreau să insist. De atunci există muzeu Teddy, festivaluri Teddy, o melodie clasică dedicată lui, și multe alte chestii, dar mai ales părinți sătui să primească Teddy de ziua copiilor.

Ce vreau eu să spun este că, de câte ori vedem în vitrine, pe dulapuri sau pe sub paturi un astfel de exemplar, trebuie să ne gândim că el reprezintă un mic episod în istorie din care a rezultat cel puțin următoarele: un fost sclav devine hăitaș prezidențial și va fi numită o rezervație naturală după numele său, un fost emigrant evreu din Rusia devine bogat și pune bazele unui brand care va face istorie, un președinte va deveni simpatic în alegeri și numele lui va fi, probabil –  deși diminutivat – cel mai des rostit nume prezidențial din istorie. Plus o mulțime de bani!

Păi, să nu-i înțelegi și pe arabi?

Anunțuri

From → Lucruri mici

2 comentarii

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: