Skip to content

Masca protestului: The Guy or the Dude?

Februarie 14, 2012

Îl văd tot mai des. Pe stradă, prin staţiile de metrou din centrul oraşului, ca avatar pe facebook, pe bloguri şi site-uri, în presă… Prima dată l-am văzut la TV, într-un film care m-a cam plictisit. Un film de duminică, mi-am zis eu. Astăzi, zâmbetul lui larg încărcat de ironie din cauza sprâncenelor ridicate, chipul lung şi atins de o paloare cadaverică, bărbia ascuţită, mustaţa întoarsă şi barbişonul negru, ambele subţiri, ca de muşchetar, par să fie peste tot.  Când am văzut filmul nu ştiam că o să ajung să fim prieteni, să bem bere împreună, ba chiar că, pentru câteva secunde să îi împrumut figura lui…  Guy Fawkes!

So who’s the guy??

Printre multe altele, secolul 16 înseamnă apariţia protestantismului de tip luteran, calvinist, anabaptist, anglican. Înseamnă şi croşeul de stânga dat de Henric al VIII-lea în mitra papală. Vaticanul e concediat, iar regele englez deal-uieşte direct cu Dumnezeu – inclusiv în chestiuni matrimoniale. Pentru ceilalţi protestanti, icoana devine un fel de pornografie spirituală, în locul ei apare cuvântul, iar Scripturile cunosc liberalizarea traducerii şi marketingul tiparului. Evident, ca mai orice revoluţie, şi cea religioasă îşi are torţionarii şi victimele ei. În cazul de faţă, catolicii englezi, cândva majoritari, se trezesc în situaţia delicată de a alege între papa de la Roma şi propriul rege din Albion. În ambele cazuri se trezeau cu repercursiuni.

Pentru Guy Fawkes, alegerea nu a fost deloc o problemă. Deşi născut anglican, moartea tatălui său corect politic şi recăsătorirea mamei cu un catolic rebel îl determină să se convertească. Ajunge iezuit, adicătelea membru în Societatea lui Isus, un adevărat comando spirtual şi militar al Bisericii Catolice! În calitatea asta, între 23 şi 30 de ani va lupta în spiritul lui Ignaţiu de Loyola, alături de catolicii spanioli si austrieci împotriva reformaţilor olandezi, după ce a avut niscai probleme cu angajatorii săi din Anglia. Va merge constant şi punctual atât la liturghie cât şi la război, făcând impresie bună şi colo şi dincolo. Va ajunge şi prin Spania, unde i se va spune Guido! Apoi se va gândi că persecuţiile împotriva catolicilor din Anglia sunt intolerabile aşa că mai bine pune nişte praf de pulbere sub fundul acelui scoţian impertinent care a  devenit rege şi care a girat versiunea autorizată a Scripturii, cunoscută azi sub numele de King James Version (între noi fie spus, un mic compromis regal făcut la insistenţele puritanilor). Chestia cu explozia nu a fost însă ideea lui Guy Fawkes: de fapt, liderul grupului va fi Robert Catesby , el fiind cel care-i va coopta pe Fawkes,  Thomas WintourJohn Wright şi Thomas Percy. Lor li se vor adăuga şi alţii în timp. Dar să o scurtăm.

Abia am intrat în secolul 17, că cei cinci & co decid că regele nu e bun, prin urmare trebuie schimbat cu altcineva. Vorba ceea, la secol nou, un rege nou! Dar nici măcar un rege anglican nu este singur,  în jurul lui sunt lorzii (sau parlamentari, dacă vrem), şi ei, mai toţi anglicani. E drept, mai existau încă nobili catolici, membri a Camerei Lorzilor, dar ei intrau la victime colaterale, cu avantajul că li se garanta un rai catolic şi toate fericirile tradiţionale. Detaliile de gen, (cât praf de pulbere, când să aibă loc evenimentul şi cine trebuie să sară în aer) au fost discutate pentru prima dată în luna mai a anului 1604, – aşa cum se şi cuvine – într-o crâşma! Era crâşma unui han numit Drake and Duck, care se pare să fi existat pe undeva prin districtul londonez Strand (da, cel de la Est de Trafalgar Square) şi care acum nu mai există (hanul, nu districtul)! Dar, vorba cuiva, sigur se va reinventa şi va avea cea mai scumpă bere din oraş! Conform unor declaraţii luate sub tortură, şi deci nu tocmai verosimile, unul dintre planuri era acela de a săpa un tunel de la casa garderobierului regal până sub camera lorzilor.  Conspiratorii au făcut tot posibilul să care  36 de butoaie cu explozibil sub clădirea lorzilor. Fawkes era specialistul în explozibili. Dar a apărut ameninţarea ciumei şi deschiderea sesiunii parlamentare s-a amânat pentru 5 noiembrie 1605! În fine, nu toţi complotiştii admiteau cu seninătate sacrificarea lorzilor catolici. Mai ales când se întâmpla să fii rudă cu unul dintre ei! Aşa se face că baronul (catolic) de Monteagle a fost deranjat de la masă pentru a primi o scrisoare anonimă în care i se spunea să nu se dea prea Lord în următoarea perioadă. Spre onoarea lui, deşi catolic, Monteagle era un supus onest. A luat scrisoarea şi s-a dus cu ea direct la consilierul de încredere al regelui, numitul Robert Cecil, un anglican convins care detesta catolicismul fără nici o reţinere, dar care, în mod bizar, era prieten cu baronul cel papistaş.

De aici o serie de întâmplări în care mai toţi complotiştii sunt prinşi şi, cu mici excepţii, torturaţi şi executaţi în cel mai crunt mod: castraţi, evisceraţi, decapitaţi şi tăiaţi în patru! Guy Fawkes va reuşi să scape de sub atenţia călăului şi să se arunce în cap frângându-şi gâtul. Va muri fără a suporta chinurile şi umilinţele promise. Trupul lui va fi, totuşi, îmbucăţit, împrăştiat prin Anglia şi se va pune de o sărbătoare naţională pe data de 5 noiembrie, (pentru că aşa dădea bine după o execuţie spectaculoasă), prin care se va comemora dejucarea „maleficului” plan!

Sărbătoarea a popularizat numele lui Guy Fawkes şi va determina apariţia în secolele următoare a tot felul de balade, piese de teatru, romane şi povestiri de aventură avându-l pe acesta ca personaj principal. Una peste alta, anarhistul catolic a devenit mai simpatic anglicanilor şi copiilor lor, decât triumfătorul rege James! Masca lui devine celebră începând cu secolul 18, când sărbătoarea e rebotezată Guy Fawkes Night! Sărbătoarea şi-a cam pierdut mesajul anti catolic şi a devenit un bun prilej pentru jocurile de artificii. În anii 80 ai secolului 20 apare în serial comicsul V de la Vendeta cu povestea semnată de Alan Moore şi ilustrată de David Lloyd, iar în prima parte a secolului 21, a apărut filmul despre care am vorbit la început.

Lucru deloc minor, numele lui Guy Fawkes a devenit în timp un apelativ generic, indicând un bărbat care nu se îmbracă prea atent – chestie care a dispărut în America unde a rămas doar un apelativ pentru un tip oarecare.

Dar tot un tip oarecare ar însemna şi dude! Cel puţin în cultura pop şi în limbajul surferilor optzecişti. Deci, care ar fi diferenţa? Ei, bine, wiki ne spune că dude este un apelativ de secol 19 aplicat orăşenilor pur sânge, ironizaţi de ţărani că ar fi incapabili să supravieţuiască în afara caldarâmului. Era omul urban prin definiţie şi prin ţinută. E specimenul pentru care mersul la ţară s-a numit vilegiatură. A avut şi un „rege”: Evander Berry Wall. Buni urmaşi ai dandy-ismului, precursori rasaţi hipsterilor de azi, dude, ca şi guy, par să se întâlnească, deşi unul s-a născut în saloanele de lux, iar celălalt în beciurile anarhismului.

Acum că am plictisit pe toată lumea cu informaţiile de mai sus, care ar fi miza acestui tex? De ce naiba l-am scris? Ei bine, pentru că mereu am avut o reţinere în a folosi masca lui Fawkes. Nu mi-era clar de ce. Dar acum aş avea şi nişte argumente.

1. Tot mai mulţi istorici încep să creadă că întreg complotul împotriva regelui şi al parlamentului nu era dirijat, de fapt, de catolicii menţionaţi, ci… de Robert Cecil, adică exact de cel mai anti catolic om din stat. Şi că a fost bine controlat de la început  până la sfârşit. Motivaţia de bază ar fi fost aceea că R.C. avea nevoie de un motiv solid să-l determine pe rege să treacă la repercursiuni totale împotriva catolicilor (regele fiind, de altfel, destul de moderat). Argumentele sunt multe şi destul de temeinice, dar vă las să le căutaţi singuri. (Dar, numai ca o picanterie menită să arate cum se întâlnesc contrariile în imaginarul colectiv, porecla lui Robert Cecil era Fox! Un nume purtat mai târziu de un alt mare erou anarhist şi anume, Zorro! Tot cu mască şi tot tacâmul).

2. Eroul anarhist Fawekes se transformă, astfel, într-un ins idealist, cam fanatizat religios (dar cam toţi din epoca erau aşa) şi care a fost manipulat cât se poate de bine, fix de către puterea anglicană pe care o ura într-atât. Altfel spus, anarhistul emblematic este, de fapt, individul cultivat şi pregătit ca opozant, doar pentru a deservi interesele obscure ale puterii. Ergo, nu mi-aş pune masca lui pe moacă atunci când aş protesta împotriva guvernului fără să nu mă încerce un chicotit cam vinovat!!

3. Aşa cum cineva puncta foarte bine pe facebook, drepturile de autor pentru comercilizarea măştii aparţin companiei Warner, care face multe milioane din toate mişcările de stradă anti-capitaliste şi anti-sistem! Chiar şi „piratarea” măştii determină implicit o promovare a produsului.

4. Cum mai toate protestele au o dimensiune aproape integral urbană, mai toti acei guys nu sunt altceva decât dudes deghizaţi!

Şi atunci nu pot spune decât atât – dacă tot îmi trag o mască, de ce nu mi-aş folosi propria mutră?

Că dacă-i mai pun un fular peste nas, e chiar simbolică!

Remember, remember the Fifth of November,

The Gunpowder Treason and Plot,

I know of no reason

Why the Gunpowder Treason

Should ever be forgot. 

Guy Fawkes, Guy Fawkes, t’was his intent

To blow up the King and Parli’ment.

Three-score barrels of powder below

To prove old England’s overthrow;

By God’s providence he was catch’d

With a dark lantern and burning match.

Holla boys, Holla boys, let the bells ring.

Holloa boys, holloa boys, God save the King!

And what should we do with him? Burn him!

Anunțuri

From → POLITIC(OS)

5 comentarii
  1. Alex permalink

    Anarhist catolic? Poate terorist catolic… Ma distreaza ca un iezuit( Dumnezeu are simtul umorului) a devenit un simbol al rebeliuni juvenile alaturi, culmea, de che guveara. Toti ateisti, snobi de carciiuma(nu pot sa le spun revolutionari ca nu merge) si antifa au ales un crestin devotat sa ii reprezinte.

    • Haha, e fain cum punctezi tu, doar ca fanatismul (vezi Dominique Colas) nu e deloc strain de secol 16 (si ma refer la concept ca atare – in perceptia sa moderna). Terorismul, in conceptia sa contemporana, e prea contaminat de geopolitici straine sec 16-17. Pe atunci erau anarhisti sau fanatici. Dar, corect, azi ar fi numit terorist. Insa pastrez paradoxul semnalat de tine: a te apuca sa strigi lozinci inclusiv anti-ecleziale avand pe fata masca unui iezuit fervent, denota ca lectura ta nu a depasit nivelul de subtitrare al unui film hollywoodian! :))) Pe de alta parte, abstractizarea pe care o sufera un personaj real, istoric, este de natura sa-i idealizeze, sa-i remodeleze caracteristicile, sa le ajusteze dupa asteptari straine epocii in care personajul in cauza a existat cu adevarat 🙂

      • Alex permalink

        Nu existau anarhist( satana ar trebuie sa fie simbolul anarhistilor) pentru acel secol. Cat despre teroristi… In literatura de specialisti, papistasi pentru anglicani erau fanatici asa cum un puritan era pentru un catolic. Insa era asta era „distractia” pe vreme aceea. Noi cei din sec. XXI ii vedem pe acei oameni prin prisma unori scriitori francezi( de stang majoritari) sau britanici(anti catolici vehementi si corecti politici). Cei din sec XXI ma refer la mass-media si la generati pro.
        Ma distreaza ca majoritatea „bonjuristilor” de azi sunt inculti si autosuficenti. Revoltati de azi capitalisti de maine.
        Cel mai urat cosmar…. si a trecut Craciunul…

  2. e super masca lor. mi-am luat si eu recent de pe http://mascavendetta.com si nu am avut probleme 🙂

  3. pai, nici nu ar fi trebuit sa ai probleme, Alexandra! De ce ai fi avut? :))

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: